Time Management
Articol publicat in: Cultura, Educatie
După identificarea talentelor, cred că cea mai mare durere de cap cu care ne confruntăm toţi, este corecta gestionare a timpului sau, cum se zice acum mai modern, time management .
Ei bine, experienţa cursului CBPN 01, cred că este asemenea unei mine de aur în acestă privinţă! Dacă aş fi intuit corect ce informaţii extraordinare, ce potenţial de educaţie şi autoeducaţie are un curs online , cred că îl scriam cu mult mai devreme!
Faptele sunt însă fapte. Ce e făcut, e bun făcut aşa că, mergem mai departe!
Foarte mulţi dintre studenţii de la curs, se confruntă cu această invizibilă barieră, TIMPUL. De altfel, e o chestiune generală. Oriunde te învârţi, auzi aceeaşi marotă: „Mă grăbesc, sunt în criză de timp!”
Ce e asta „criză de timp”? După câte ştiu eu, de când am vernit pe lume şi până astăzi, ziua are invariabil 24 de ore , 1440 minute şi 86.400 secunde! Absolut aceeaşi valoare de capital de timp pentru absolut oricine, orice vârstă ar avea, orice calificare, orice orientare politică sau religioasă, toţi, dar absolut toţi, fără cea mai mică excepţie, dispunem de acelaşi capital de timp, ZILNIC: 86.400 secunde!
Cum se face atunci că majoritatea se plâng de lipsa timpului?
Ce le lipseşte? Le-a luat cineva vreo secundă din cele 86.400 secunde?
E posibil să îţi ia cineva din timp?
Şi dacă da, cum e oare posibil aşa ceva?
În mod cert, sunt doar unul din sutele de milioane — cred! vreau să cred că sunt măcar câteva sute de milioane! — care şi-au pus această întrebare şi derivatele ei. Sau, variaţiuni ale acesteia. Faptul că s-au întrebat mai mulţi, este cert, altfel cum s-ar fi inventat disciplina de studiu numită „Time Management”?
Totuşi, deşi această disciplină există, se pot studia şi practica metode de utilizare eficientă a timpului, în continuare lumea se plânge de lipsa timpului!
M-am gândit să aduc în dezbatere acest subiect, deoarece este strâns legat de cartea pe care tocmai o citeşti!
„Jurnal de vacanţă” s-a născut şi ca lucrare literară şi ca idee de afacere, tocmai într-un astfel de moment de „criză temporală”.
Atâta doar că, spre deosebire de cei care se mulţumesc să se vaite de lipsa timpoului, eu am făcut o nefăcută: mi-am luat vacanţă, exact când ar fi trebuit să muncesc mai mult!
Dar, stai aşa!
De ce „ar fi trebuit să muncesc mai mult”? De unde rezultă această trebuinţă păguboasă?
Însăşi ideea de a munci mai mult, este deplasată în contextul în care, ziua are tot timpul 86.400 secunde!
Îmi place o zicere, pe care eu o găsesc colosală:
„Better work smarter than harder!”
Prin urmare, însăşi ideea de a munci „mai mult”, este un non-sens, o absurditate!
Atunci, cum se face că credem orbeşte în ideea potrivit cărteaia mai multă muncă aduce mai mulţi bani?
Eu cred că mai multă valoare aduce mai mulţi bani!
De unde atunci ideea stahanovistă „mai multă muncă”?
În cartea „Cum să faci bani”, am prezentat — cred eu — pe larg, ideea „valoare” versus „bani”.
Unul dintre principalele motive ale „decretării” vacanţei de o lună, este tocmai faptul că începusem să mă cramponez de ideea banilor, fără să îmi dau seama de asta.
Am înţeles la un moment dat că am nevoie de o schimbare de paradigmă, de o altă perspectivă, altfel, risc să eşuez ca mulţi alţii, în zona obscură a „goanei după aur”.
Iată ideea care mă roade:
Time management este o prostie!
O glumă proastă a industriei de marketing!
De ce spun asta?
Foarte simplu: pentru că singurul „lucru” pe care îl poţi gestiona , eşti TU însuţi!
Poţi să îţi gestionezi gândurile, poţi să iei o decizie sau alta.
Ca urmare a unei decizii sau a alteia, vei consuma TIMP fie în mod creativ, fie în mod prostesc!
Ziua are invariabil 24 ore, 1440 minute sau 86.400 secunde.
Prin urmare, „sunt în criză de timp” este un gând. O idee. Fără nici o acoperire în practică. Avemt tot timpul din lume!
„Sunt în criză de timp”, este o idee care mie îmi sună astfel:
„Am pierdut o groază de TIMP şi acum sunt în urmă cu tot ceea ce trebuia să fi făcut!”
Prin urmare, aşa-numita „criză de timp” este în realitate altceva. Are şi un nume, dar mă feresc să îl scriu aici. Sună urât şi chiar dacă e adevărat, cred că mai bine ne focalizăm asupra găsirii unor soluţii.
Am să mai reflectez asupra temei, în mod cert!
Un lucru este clar pentru mine: Aşa-numitele metode de „time management” se referă la cu totul altceva decât la gestionarea timpului . Ele în fapt sunt metode care privesc stabilirea priorităţilor, şi acţiunea programată şi bine organizată, ceea ce ţine de fapt de cu totul altceva decât energia timpului. Ţine de EDUCAŢIE ŞI DISCIPLINĂ.
Na, că mi-au scăpat vorbele acelea neplăcute privitoare la adevărul despre „criza de timp”…
Acum, dacă tot am scăpat-o, să mergem până la capăt:
Adevărata criză constă în slabă cunoaştere de sine, slabă educaţie şi indisciplină.
Prin cărţile publicate deja, am numit asta criza valorilor.
E singura cu care ne confruntăm într-adevăr!
Filed under: Carte în serial, Jurnal de vacanţă | Tagged: criza valorilor, slabă cunoaştere de sine, slabă educaţie, time management
