Recunoştinţă
Articol publicat in: Cultura, Divertisment, Personal
Astăzi este 4 aprilie 2011 şi este a doua zi de vacanţă.
Pentru astăzi, mi-am propus să vorbesc despre unul din elementele cheie ale succesului, în general: RECUNOŞTINŢA.
Am citit mult de-a lungul anilor. Printre lecturi, s-au numărat evident şi cărţi motivaţionale. În aceste cărţi, am întâlnit deseori acest concept al Recunoştinţei.
Mi-a fost mult timp destul de anevoie să înţeleg din acele cărţi cum anume se foloseşte în practică. Simpla enumerare a motivelor de recunoştinţă, mi se pare o întreprindere consumatoare de timp. Pe de altă parte, am remarcat că până şi mie, care scriu deja de 42 de ani, îmi era greu să mă aşez la masă în fiecare zi, doar pentru a scotoci în memorie nişte motive pentru care sunt recunoscător.
O altă barieră, este motivaţia pentru care să faci asta. Pentru cine se află la începutul drumului către succes, motivaţia pentru a face zilnic o astfel de listă, este practic imposibil de găsit. Totul pare o glumă proastă, menită să îţi ocupe timpul cu ceva; cu orice.
Undeva în străfundurile mele, ştiam că este adevărat, dar mai ştiam şi că trebuie să existe o metodă mai simplă, una care să funcţioneze „vizibil”. Sau, mai corect exprimat, PERCEPTIBIL. Cu alte cuvinte, să vezi rezultatele fără întârzieri stresante.
Ei bine, cheia mi-a oferit-o Waine Dyer în filmul „Ambition To Meaning — The Shift”.
Filmul începe cu o scenă superbă, cu o casă din lemn — cam ca cea la lace visăm şi noi — dar şi stranie. Wayne Dyer în pat, se ridică şi rosteşte de 3 ori „Thank You!”.
M-am întrebat de mai multe ori pentru ce mulţumea. Abia la a treia vizionare a filmului, am început să fac conexiunile cu o viteză uluitoare!
Aşa am descoperit conexiunea între Recunoştinţă şi metoda rapidă de punere în funcţiune a Legii Rezonanţei sau, cum a fost rebotezată recent, Legea Atracţiei.
Estre deja bine cunoscut faptul că trăim într-un univers cuantic. Savanţii afirmă că în fapt, ceea ce percepem noi a fi „realitatea”, este în fapt o formă de energie, condensată ca urmare a modului nostru de a gândi. Vezi şi Wallace D. Wattles — The Science Of Getting Rich şi respectiv Napoleon Hill — Think And Grow Rich, două titluri de referinţă în biblioteca oricărui om care aspiră la succes.
Prin urmare, totul este o „supă” cuantică, ce poate lua orice formă, funcţie de modul în care gândim.
Am făcut prin urmare conexiunea cu ceea ce se petrece zi de zi cu mine, cu ceea ce se află în jurul meu, apoi am făcut o retrospectivă rapidă a momentelor cheie ale ultimilor ani.
Universul Infinit, ne oferă zilnic tot felul de situaţii, ocazii, oportunităţi, noi cunoştinţe, contacte, evenimente.
Singurul lucru pe care trebuie să îl facem, este să alegem.
Ei bine, potrivit educaţiei formale, raţionale, această alegere, este un „lung proces de decizie, bazat pe analiza faptelor”… etc.
Eroare!
Fără a fi în totalitate greşită metoda, este însă una contra-productivă. Este din ce am putut constata, cea mai lentă metodă de a ajunge la obiectivul propus. Pot aduce argumente nenumărate, dar m-aş lungi şi m-aş depărta de miezul subiectului şi mai ales, de soluţie.
Metoda cea mai simplă şi cea mai eficientă, este cea aplicată de Wayne Dyer în film!
Adică:
„Thank You! Thank You! Thank You!”
Sună ciudat?
Să explicăm puţin.
Atunci când ceva îţi place, trăieşti un sentiment de bucurie. Aproape instinctiv simţi nevoia de a spune „Mulţumesc!” cuiva care te ajută la un moment dat. Acest „Mulţumesc!” are rolul unui semnalizator către Universul Infinit. El este răspunsul la o anume ofertă făcută de către Univers.
Pe calea rezonanţei, atunci când rostesc „Mulţumesc!” am transmis în fapt un mesaj important către Univers: „Mai vreau aşa ceva!”.
Pe acelaşi mecanism se bazează şi multe alte din realităţile cotidiane pe care mulţi le critică, dar le susţin inconştient!
Poate voi reveni şi cu exemple analizate, altă dată.
Ceea ce vreau să spun este că, de circa un an facem şi Monica şi eu experienţe cu această formulă simplă: MULŢUMESC!
Ce este până la urmă „Mulţumesc”?
Este de fapt cea mai simplă şi directă metodă de a fi recunoscător cuiva, pentru ceva. Şi mai este şi gratuită!
Cum spuneam, am experimentat de-a lungul anului trecut asta şi rezultatele, sunt uluitoare!
Aşa încât, m-am gândit să vă povestesc acum şi vouă despre asta. Cine ştie, poate că măcar o parte dintre cititori, vor avea curiozitatea să pună în funcţiune această „cutie magică a dorinţelor împlinite”!
Într-un alt capitol, voi face o trecere în revistă a unora dintre realizări. În primul rând pentru mine, dar şi pentru cei cărora li se pare foarte greu să facă o listă a motivelor de recunoştinţă. Am să închei acest capitol, reformulând ideea de recunoştinţă, astfel încât să fie mai uşor pentru toţi:
Priviţi motivele de recunoştinţă ca pe nişte succese! Pentru că, de fapt asta şi sunt! SUCCESE!
Noi am ajuns la concluzia că merită să faci o listă a succeselor, indiferent de anvergura sau dimensiunea lor. Considerăm că orice succes, oricât de mic, este important. Şi este important, deoarece succesul, este o sumă aproape infinită de paşi microscopici, realizaţi cu succes!
Iată ce spune Earl Nightingale despre succes:
„Succesul, este realizarea progresivă a unui ideal valoros.”
Filed under: Carte în serial | Tagged: a doua zi de vacanţă, ambition to meaning, Napoleon Hill, Recunoştinţă, The Science Of Getting Rich, the shift, Think And Grow Rich, Wallace D. Wattles, Wayne Dyer
