Ascultându-l pe Gheorghe Iovu
Articol publicat in: Educatie, Personal, Societate
Toţi trecem prin momente dificile în viaţă…
Am citit şi recitit articole ale colegei şi prietenei mele din Virtualia.
Am simţit nevoia să citesc şi să recitesc articolul ei Ce ai face dacă ai putea face?
Acest articol, este unul din posibilele răspunsuri. Iar ceea ce am făcut, este un al doilea răspuns posibil.
Ascult muzica lui Gheorghe Iovu şi prin minte îmi defilează o istorie bizară.
O pleiadă întreagă de oameni care au vrut să facă ceva pentru România.
O pleiadă de oameni care au iubit România, pentru că ea face parte din însăşi Fiinţa lor.
Şi mi-e groaznic de greu să trec peste o întrebare care mă chinuie.
Mă chinuie de mulţi ani…
Oare, România i-a iubit vreodată?
Sau, pur şi simplu aceşti oameni au ajuns în istorie, pentru că românii, în general, sunt capabili doar să spună “Ce-aş avea, de-aş putea să am, de-aş putea să pot“? Pentru că românii au nevoie de o “imagine publică“, în dosul căreia să îşi ascundă lenea, indolenţa şi dezinteresul, abil deghizate în “nepuţinţă”?
Pe muzica lui Ghjeorghe Iovu, iată ce văd eu:
Constantin Brâncuşi, în Franţa;
Aurel Vlaicu, în Franţa;
Ion Ţuculescu, în United States of America;
Dan Andrei Aldea, în Franţa, Germania şi a ajuns să renunţe la cetăţenia română. El, care a compus ZAMOLXE!
Henry Coandă, în Franţa;
George Enescu, în Franţa;
Mircea Eliade, în USA;
Burebista , asasinat;
Decebal, trădat;
Mihai Pătraşcu, decapitat la Turda;
Constantin Brâncoveanu, decapitat împreună cu copii;
Gheorghe Gheorghiu-Dej , asasinat în urma declaraţiei din 1964;
Nicolae Ceauşescu, manipulat timp de 21 de ani ca urmare a declaraţiei din 1968, apoi asasinat în 1989…
Şi se mai întreabă românii, de ce le pleacă valorile?…
Răspunsul meu este unul simplu:
E foarte uşor să mori pentru o idee; e mult mai greu să trăieşti pentru ea!
Singurul mod în care poţi să îţi iubeşti cu adevărat ţara şi naţiunea din care te-ai zămislit, este fiind sănătos, prosper şi fericit. Pentru că altfel, cineva din ţara pe care pretinzi cu viclenie că o iubeşti, va trebui să se ocupe de sănătatea ta, de prosperitatea ta şi de fericirea ta. Şi atunci când eşti o povară pe umerii unui singur om din neamul tău, eşti o povară pentru toată ţara şi pentru tot neamul. Şi atunci, în ce mai constă iubirea ta de neam şi ţară?
Filed under: Ce am mai făcut, Gânduri şi reflecţii | Tagged: fericire, gheorghe iovu, iubirea de neam şi ţară, neam, patriotism, prosperitate, sănătate, ţară
