Draga mea Maria!
Am plecat de acasă şi
v-am lăsat dormind. V-am promis la toţi patru că vom sta de vorbă.
Dar am văzut ce e în oraş şi cine mai ştie pe unde. Şi am
simţit nevoia să le spun oamenilor că există şi alte soluţii.
Că se poate şi altfel.
Am găsit undeva un
internet funcţional. Contează prea puţin unde.
Vreau acum să spun
tuturor celor care vor ajunge aici, pentru că ştiu că vor fi
mulţi, foarte mulţi, CÂT DE MULT VĂ
IUBESC!
Da,
Maria, TE IUBESC! Pe toţi vă iubesc! Pe tine, pe Andrei, pe
Andreea!
Dar altceva e important
de spus oamenilor. E important ca oamenii să ştie în împrejurarea
asta, că ceea ce mi-a salvat familia, pe mine, pe voi, cei fără
care viaţa mea ar fi lipsită de rost, este IUBIREA.
Faptul că ne iubim, a
făcut ca şase vieţi să fie
salvate în această tragică împrejurare.
Da, Maria, ai citit bine:
6 (şase) vieţi!
Am avut încredere ÎN
MINE. ÎN IUBIRE. Am acţionat poate la limita dintre lumi. Dar am
reuşit! Am scăpat cu bine şi noi şi familia Popescu!
Da, domnul Popescu, va
trăi! Va mai sta poate în comă o lună, poate ceva mai mult. Dar,
unde este el acuma, îşi va vedea viaţa. Aşa cum a fost. Şi, mai
ales, va vedea că alături de el, este cineva care îl
iubeşte. Şi îl veghează. ASTA, îl va aduce înapoi. Ştiu
că puţini înţeleg acum ce spun eu aici. Dar ştiu la fel de bine
că voi trei, TU, Andrei şi Andreea, ŞTIŢI
ce spun.
Da. O să vorbim şi o să
vorbim mult.
Am vrut să ştiţi însă
cât de mult vă iubesc! Şi să ştie şi
alţii!
Cu casă, fără casă,
ce e important e teafăr: NOI. Dragostea.
Restul, dacă o fi să se dărâme blocul, se dărâmă pentru toţi.
Ca şi la mulţi alţii, o să fie foarte greu. Suntem însă
ÎMPREUNĂ. Împreună o să găsim SOLUŢII. Şi o să trecem şi
peste asta. Iar dacă ne va surâde puţin soarta, aşa
cum SIMT eu, atunci înseamnă că stăm foarte bine.
Avem tot ce ne trebuie să mergem mai departe. PÂNĂ LA CAPĂT! Care
o fi acest capăt, o să vedem. ÎMPREUNĂ.
Asta am vrut să spun
tuturor: VĂ IUBESC!
Acum, o să plec spre
casă. Şi aşa, ştiu că o să fii trează când o să ajung. Deja
te agiţi în somn. Şi mai ştiu că o să îţi aminteşti tot,
inclusiv că ai stat în spatele meu, cât am scris scrisoarea asta.
Poate şi de asta am venit aici. Să vezi cu ceilalţi ochi ceea ce
trebuie văzut.
O să vorbim, deci. Acum,
cred că eşti sigură! Ţi-am scris, ca să rămână scris. Că te
îndoiai. Poate şi mie mi-a fost frică. Poate. Am
venit aici, să învăţăm.
)
Competiţia Succesului, Ziua 3
Suntem
în competiţie. Deja avem
materiale pentru primele teste din cadrul
age { margin: 20mm }
P { margin-bottom: 2.12mm }
A:link { so-language: zxx }
–>
cursului
interactiv de afaceri online.
Odată cu startul
acestei competiţii
a SUCCESULUI, au început să se
structureze şi ideile.
O întrebare însă
planează la orizont: Vor fi oare
învinşi în această competiţie?
Aparent,
da. Aparent sunt unul dintre marii
învinşi, pentru că, e evident, deşi particip cot la cot cu
ceilalţi în competiţie, accesul la premiu, îmi este blocat. Iar
motivul, e lesne de înţeles: Cum să îmi dau singur premiu?! Ce
fel de competiţie mai este şi asta?
Sigur, asta este
UNA DIN PERSPECTIVE.
Eu însă am vrut
cu totul altceva, de la mine, începând cu anul 2003. Am vrut
ALTCEVA.
Prin urmare, cu
această competiţie, VREAU
SĂ SPARG TOATE TIPARELE COMPETIŢIILOR DIN TOTDEAUNA!!
Aşa încât, iată
cum privesc eu lucrurile. Pentru că, PERSPECTIVA
CONTEAZĂ!
Concurez şi eu, de
la egal la egal cu colegii mei. Subliniez:
COLEGII.
Nici adversari,
nici duşmani, nici concurenţii mei. Pentru că internetul e practic
infinit. AVEM LOC TOŢI!!
Aici, premiile şi
concurenţa, sunt în altă parte.
De exemplu, MARELE
PREMIU pentru mine, este un CURS DE
AFACERI ONLINE.
Hai să vedem cine
este în stare să îşi dea singur, un astfel de premiu?
PREMIUL I:
SUCCESELE COLEGILOR MEI.
PREMIUL II:
PROMOVAREA VALORILOR DE PE NETLOG.
PREMIUL III:
RESTRUCTURAREA PRACTICĂ A CONCEPTULUI DE COMPETIŢIE.
Aici, e nevoie de
precizări. Conceptul de competiţie de până azi, avea la bază
CONFLICTUL ŞI ELIMINAREA CONCURENŢILOR. Eliminarea FIZICĂ. Adică,
LEGEA TALIONULUI
din Vechiul Testament „Dinte pentru dinte, ochi pentru ochi”.
În
competiţia în care se desfăşoară sub ochii voştri, ai celor
care au ochi să vadă, evident, SUNT DOAR ÎNVINGĂTORI.
Pentru cei
care aflaţi pentru prima oară despre ce este vorba,
citiţi articolele publicate anterior şi de asemeni, cele de la:
http://ro.netlog.com/clan/AfaceriOnline
Veţi vedea ce se
petrece de fapt.
În primul rând,
este o campanie de promovare dură, masivă, a celor care au avut
curajul să între în competiţie. Cu aceasă ocazie, colegii mei
din competiţie, vor reuşi să înţeleagă PRACTIC, ce înseamnă
conceptele VALOARE, ECHIPĂ, PROMOVARE, demonstrate de un om de
afaceri online, care este COLEGUL ŞI TOTODATĂ CONCURENTUL ÎN
COMPETIŢIE, alături de ei.
Voi fi capabil să
îmi promovez colegii?
Iată o întrebare
trăznet! Un răspuns posibil, este următorul:
1. Dacă am reuşit
să scriu o carte, însemnă că sunt UN ÎNVINGĂTOR.
2. Dacă am reuşit
să îmi public cartea, însemnă că sunt UN ÎNVINGĂTOR.
3. Dacă în
calitate de scriitor DEBUTANT, am reuşit să fiu citit în PESTE 22
DE ŢĂRI cu o carte scrisă în LIMBA ROMÂNĂ, însemnă că sunt
UN ÎNVINGĂTOR.
4. Dacă am reuşit
să îmi fac propria afacere online, constând în SITURI WEB,
PRODUSE ŞI SERVICII PE INTERNET, însemnă că sunt UN ÎNVINGĂTOR.
5. Dacă am reuşit
să realizez PRODUSE INFORMATICE, de exemplu, să compun un disc,
„Masters Of The Light”
şi să le fac cunoscute, însemnă că sunt UN ÎNVINGĂTOR.
6. Dacă am reuşit
ca pe lângă mine SĂ ADUN ŞI ALŢI OAMENI, însemnă că sunt UN
ÎNVINGĂTOR.
7. Dacă am reuşit
SĂ CONTINUI CEEA CE AM ÎNCEPUT, însemnă că sunt UN ÎNVINGĂTOR.
AŞADAR: SUNT
UN ÎNVINGĂTOR?
ÎNTREBAŢI GOOGLE,
YOUTUBE,
YAHOO
SEARCH, ASK!,
de „serban stanescu”.
Acestea sunt
COMPANII. Interesul lor, e să câştige EI bani. Şi chiar o fac!
ONLINE!
Cum realizează ele
asta? PROMOVÂND VALORILE!! Dacă ar promova NON-valoarea, AR DA
FALIMENT în câteva zile, TOT INTERNETUL!!
Aşadar, SUNT UN
ÎNVINGĂTOR?
Internetul, este O
FORŢĂ. URIAŞĂ! SUNTEM NOI TOŢI! Din toată lumea.
Adevărat… Cei
care au CURAJUL ŞI POSIBILITATEA…
Vor exista oare
ÎNVINŞI din această competiţie pe care am declanşat-o?
EU
ŞTIU CĂ TOŢI VOR ÎNVINGE!
Cum?
DEZVOLTÂND CREATORUL DIN EI!
Cred eu că ASTA
E MAREA MIZĂ, dincolo de orice
alte acadele. Am primit pe privat un mesaj caustic, în care eram
întrebat dacă nu cumva e prea „modest” premiul pus la bătaie.
Răspund aici:
Fiecare pune la
bătaie ce poate.
Atât
am putut eu să pun la bătaie: PREMII în valoare de 2.500 lei.
Poate că se vor
găsi alţii,
să ofere mai mult. INDIVIZI, ca mine, FREELANCERI.
Premiile astea, le ofer eu, Şerban
Stănescu. Adică, UN SINGUR OM.
Dacă aş fi avut
în spatele meu BUGETUL ROMÂNIEI, ar fi fost ALTCEVA.
În spatele meu
însă, ca de altfel PESTE TOT ÎN JURUL MEU, e un
singur SPONSOR:
DUMNEZEU!
Darurile
pe care mi le-a dat, educaţia şi toate celelalte RESURSE.
Da, e
posibil să fie şi învinşi.
Cine? CEI CARE AU RĂMAS PE AFARĂ…
Cei cărora LE E
FRICĂ SĂ DEZVOLTE CREATORUL DIN EI. Cei care aşteaptă „pică
pară mălăiaţă”. Aşteaptă
ziua de salariu şi ordinele şefului. Care încă preferă o sclavie
autoimpusă.
Sau… Ştiu şi
eu? Cei care ŞTIU DEJA CĂ SUNT NIŞTE NULITĂŢI.
Dar, mă întreb eu
aşa: EXISTĂ NULITĂŢI?
Am constatat PE
PIELEA MEA:
CÂT
TIMP CREZI CĂ EŞTI O NULITATE, EŞTI O NULITATE.
PUNCT.
Vreţi
demonstraţii? Poate în articolul următor din serie… Dacă am să
vreau să discut despre asta. Vreoadată…
Închei, rugându-vă
pe toţi cei care citiţi aceste rânduri:
DAŢI
DOVADĂ DE OMENIE, DE SPIRIT DE ECHIPĂ SUSŢINÂND
pe cei care sunt în competiţie!
O puteţi face
la
http://ro.netlog.com/clan/AfaceriOnline
Comentariile
voastre, vor fi semnele de încurajare de care au nevoie!
FIŢI
ALĂTURI DE EI!
Poate
într-o zi, veţi avea VOI nevoie să fie EI ALĂTURI DE VOI!
Scrisoare pentru Maria
Gânduri,
gânduri, gânduri…
Am simţit
încă din seara când ai citit, că vrei continuarea de la
„Cutremur”.
Iar eu am fost destul de încăpăţânat să mă fac că plouă. Am
vrut să văd dacă această continuare care e în mine, o să iasă
afară, în Realitatea asta. Altfel, ce rost ar fi avut, o continuare
de unul singur?
Te-am supărat?
Iartă-mă!
Apoi, a venit
telefonul tău… Ai idee cât a contat?
Da. Există mai
departe. Eşti prea deşteaptă ca să îţi fi scăpat faptul că
scriem împreună materialele pentru următoarele cărţi. Eşti prea
deşteaptă să îţi fi scăpat faptul că în „Lumea
lui Ainival”, există două
personaje principale… Mariaşi
Mihai. Eşti prea
deşteaptă…
Deştept…
Mulţi confundă „a
fi deştept” ori cu „a
fi instruit”, ceea ce înseamnă
eruţiţie.
Adică, o bibliotecă ambulantă. Alţii, confundă cu „a
fi în stare de veghe”. Altfel
spus, ambalajul, conserva asta de carne, oase, sânge, etc., este
operaţională, asemeni unui robot activat.
Pentru mine,
„Deştept/deşteaptă” înseamnă cu totul altceva. A
fi treaz pe dinăuntru. În ortodoxie,
la asta se zice „trezvie”.
Mi-au trebuit ani grei să pricep ce vrea să zică cuvântul
acesta… Este de fapt o referire la ANSAMBLU: TREAZĂ-VIE!!
Adică, Fiinţa
este trează-vie. Amândouă în
acelaşi timp. Altfel zis, ştiu una de alta. Şi Fiinţa aia de
Dincolo ştie de maşinărie şi maşinăria de Fiinţă. Sau, altfel
exprimat, lucrează
dimpreună. „Dimpreună”,
e alt termen compus: DIN ÎMPREUNĂ. Adică, COLABOREAZĂ, COMUNICĂ.
Se comportă ca un TOT.
Eşti prea
deşteaptă, să îţi fi
scăpat că „Lumea lui Ainival” s-a oprit o vreme, pentru că
Ainival, era doar în mine… Că a existat, există aievea o
„Ainival”, dar ea e prea firavă să ducă mai departe această
lume, doar cu mine… Mai e nevoie încă de multe. Poate mai multe
„Ainival”? Eu zic doar mai multe resurse.
O altă Ainival,
e greu de găsit şi, cine ştie afară de Dumnezeu, dacă e
necesară. Ceea ce trebuie cu
siguranţă, sunt
resursele.
Am făcut cât am
putut. Şi ai apărut tu. Dintr-un Cutremur.
Şi Lumea
lui Ainival, merge
mai departe. O să vezi!
Vreau ca numele tău
să apară pe coperta acestei cărţi. Aşa e drept. TU, Vrei? Din
telefon am înţeles că da. Eu vreau mai
mult. Vreau
TOT. Ori… nimic…
Dacă aş vrea doar
pentru mine, aş putea fi acuzat de egoism feroce. Da, vreau tot
pentru mine, ca să am de unde da mai departe. Pentru că am văzut
destul la alţii. Şi cum fac şi ce vor. Acum a venit vremea să mai
vreau şi eu.
Din puţinul care
ni l-am putut da unul altuia, a ieşit ceva.
Poate e puţin, dar cum a spus Neil Armstrong când a păşit pe
Lună, este „un pas mic pentru om,
dar un pas uriaş pentru omenire”.
E o altă lume.
Dacă aş mai avea
naivitatea analfabetului, aş putea crede că pot da lumea cu dosul
în sus. Pentru mine e destul să ştiu că un vis mic, mic de tot, a
fost aruncat în lumea asta. Becul lui Edison, fonograful, au fost
vise mici-mici… Şi acum becul lui Edison, a rămas, este în
continuare mic, micuţ. Dar VISUL
LUI A UMPLUT LUMEA DE LUMINĂ.
Visul lui Vlaicu, a
zburat puţin şi s-a prăbuşit. Dar a umplut
lumea de păsări uriaşe…
Fonograful lui
Edison, era un cilindru mititel, de ceară. Dar visul
lui, a
umplut casele oamenilor din toată lumea, de muzică.
Contează oare cât
de mult putem face pentru omenire? Din poveştile de mai sus, eu am
înţeles că ceea ce contează, este să poţi da oamenilor vise,
dintre care să aleagă. Ce vor alege ei, rămâne de văzut. Atunci
când omenirea a avut de unde alege, a ales. Aşa am ajuns eu,
stră-stră-stră-nepot al lui Beethoven să ascult „Imperialul”
sau „Fur Elise”, sau „Sonata Lunii”; aşa am ajuns eu,
stră-nepot al lui Eminescu să citesc „Glossă”, „Luceafărul”,
„Doină”…
Ei, mi-au oferit
ALTERNATIVA. Alegerea însă, a fost A MEA. Aş fi putut să îmi
astup ochii şi urechile. Dar a fost să fie altfel.
TU, mi-ai oferit o
alterrnativă. Lasă-mă să mă risipesc în ea. ÎN TINE.
Dacă aş fi
Perfecţiunea însăşi, sau un supra-om, ţi-aş putea spune câte-n
lună şi-n stele. „Am să fac, am să dreg, o să te iubesc până
la capătul lumii.”
Dar sunt un om
oarecare. Tot ceea ce am eu, sunt visele mele. Pe astea, le pot
împărţi cu tine. Poate şi cu alţii. Omul însă, e aşa cum e.
Cu de toate.
Toată viaţa mi
s-au reproşat o sumedenie de lipsuri… Puturos, infidel,
nestatornic, lichea inteligentă, curvar, jigodie, escroc, tândală,
încetinel, brânză bună în burduf de câine, minte
sclipitoare dar putoare (ăsta se
voia artist, a zis-o cu rimă!), indolent, etc.
Asta, de parcă eu
aş fi fost stană de piatră. Sau un retard iremediabil. Da, ştiu,
ştiam că am o groază de lipsuri. Mă chinui de o viaţă să învăţ
să fac ceva cu ele. Ceva bun. Am fost atât de ocupat cu asta, încât
lipsurile altora, pentru mine, au rămas mistere.
Ce mi-am dorit eu
ani în şir, este să vină într-o zi cineva la mine şi să-mi
zică: „Dă-mi lipsurile tale, că ştiu eu ce să fac cu ele.”
Toată lumea ştie,
toată lumea e expertă. În ce? În defecte. Evident, defectele
altora.
Într-o zi, mi-a
venit ideea să termin cu regula asta de fier, „ai pe aia şi
ailaltă”. Mi-a trebuit o viaţă să găsesc soluţia. Dar am
găsit-o. Am pus toate defectele mele într-o carte. Ea se numeşte
Ritmuri Interioare.
Şi am făcut-o publică. Să văd şi eu ce mai au de zis cei pentru
care scopul vieţii este găsirea defectelor celorlalţi.
Ce s-a petrecut?
Ciudat. Cei care au citit cartea, s-au apucat să-şi caute singuri
defectele. Au uitat de ale mele.
Acum, oamenii vor
„mai departe”. Crezi că am să pot căra singur visul ăsta în
spinare?
mai mult de 22 de ţări.
"Cutremur", este un scenariu. O povestire, în care Mihai şi Maria, trec printr-un cutremur.
Se bazează pe o serie de fapte şi experienţe reale, doar că sunt asamblate ALTFEL.
Poate o să public şi asta.
Scuze pentru scăpare, când am scris, am scris cuiva care ştie povestea.
Celelalte detalii, sunt lipsite de importanţă, în acest context.
